Inertie, parca s-a turnat gel peste noi, parca suntem intre doua lumi, una care alearga si una in care totul se misca incet, sub 8 fps ca intr-un film de cercetare, gen: zborul unui fluture de noapte, unde vedem fiecare bataie a aripilor si puful pierdut de fluture, in efortul de a gasi un drum prin lumina orbitoare. In astfel de lume ne miscam noi, incet, incet, incet, cautam ceva dar cred ca mare parte dintre noi nu stiu ce, si suntem orbiti, derutati, nu ne gasim locul in acesta lume fara gravitatie, fara reperele cunoscute si nu sesizam ca ar trebuii sa reactionam mult mai rapid, mai ferm si IMPREUNA.
Am invatat cuvantul IMPREUNA de la inceput, uni dintre noi din timpul liceului militar, altii din perioada stagiului militar dar toti am inteles pe timpul scolii militare si ulterior in activitate, valoarea de a fi IMPREUNA de a apartine unui corp de elita a societatii romanesti. Unii ni s-au alaturat pe parcurs si tot IMPREUNA am fost si suntem militarii Armatei Romane.
Militarii activi, tacuti, tare tacuti, poate au si de ce, cu tot soiul de promovari si inaintari la gradul urmator, de activari din viata civila a tot soiul de figuri de parca e un concurs cine il copie cel mai bine pe Goya, promovari care desfiinteaza in principiu stagiul, pregatirea si experienta, necesare fiecarui grad. De ce ar misca militarii activi in front ?
De ce ar citi printre randuri? ca dispare de fapt calitatea de militar si de pensionar militar, ca invaliditatea produsa in timpul luptei pe campurile de hai hui, se va trata ca si un accident de munca la fabrica de langa casa, nu mai vorbesc de ce vor primi urmasii celor jerfiti pe pamanturile altora .
Poate ar trebui sa mai lucram la problema aceasta.
Asteptam insa taloanele de pensie din luna ianuarie, poate atunci sa mai dispara inertia.
